Dedicată unei prietene
De nu mi-ai fi atât de dragă,
Ţi-aş spune că-ţi lipseşte-o doagă
Dar cum eu te iubesc nespus,
Susţin că ai o doagă-n plus!
***
Oare nu-ţi mai aminteşti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată?
***
Începe iar Adam să strige
Şi dispoziţia-i se strică,
Că Eva lui, la goliciune,
Şi-a pus o frunză de urzică!